RO:
FRONTUL DE APĂRARE AL MĂRII NEGRE
ROMÂNIA
ARHITECTURA DE APĂRARE
1939-1956
Harta Frontului de Apărare al Mării Negre
Harta sistemului de fortificații al Frontului de Aparare al Mării Negre este o mică parte din cercetarea aprofundată a Asociației B.A.C.U. desfășurată în 2014-2024 pe întreg teritoriul României. În acești ani B.A.C.U. a întreprins activități de cercetare, identificare, monitorizare, protejare și includere în inventarul Asociației a clădirilor din patrimoniul militar, cu intenția de a le introduce pe cele mai valoroase pe Lista Monumentelor Istorice. Cercetarea extinsă a programului „Defense Architecture” poate fi accesată online pe www.DefenseArchitecture.org sau prin intermediul aplicației Defense Architecture, care vă va îndruma către platforma Google Maps. Aplicația este disponibilă online (GooglePlay, Apple Store) de pe orice smartphone Android sau Apple.
Sistemul românesc de fortificaţii din zona Mării Negre (Sulina, Sfântul Gheorghe, Vadu, Corbu, Constanța, Tuzla, 23 August, 2 Mai, Vama Veche etc.) are valoare arhitecturală, chiar dacă perspectiva istorică face ca el să nu fie perceput ca un patrimoniu valoros, ci mai curând incomod. În prezent este dificil să se facă aprecieri cu privire la necesitatea şi rolul sistemului de fortificaţii al României realizat în anii 1939-1944/1950-1956. Cert este că dezvoltarea armată şi pregătirea teritoriului pentru apărare erau absolut necesare. Fortificațiile au fost realizate pe coasta românească a Mării Negre concomitent cu alte obiective de infrastructură, edilitare şi administrative, într-o perioada foarte scurtă, mai întâi împotriva forțelor URSS (1939-1944), iar după cel de al Doilea Război Mondial (1945-1956), împotriva forțelor NATO din zona Turciei.Proiectul Frontul de Apărare al Mării Negre a fost realizat în timpul celui de al Doilea Război Mondial, perioadă în care forțele sovietice își făceau simțită prezența. În acest sens, alianţa cu Germania a adus cu sine, de exemplu, amenajarea unei baterii de coastă germane la sud de Constanţa, în zona localităţii Lazu – bateria Tirpitz (după proiectele Organizației Todt din Germania) şi a bateriei mobile „Lance Bruno”, montată pe calea ferată, în zona Mamaia-Sat, pentru care, în iarna anului 1940, au fost aduse la Constanţa şase tunuri model SK L/45 calibru 280 mm, provenind din rezervele pentru cuirasatele germane din clasa Nassau, din Primul Război Mondial. După 1950, toată zona de coastă a fost reamenajată coform directivelor sovietice, prin reamenajarea bateriilor de coastă ,,Lăstunul”, ,,Ştefan”, „Mircea”/„Midia”,„Ovidiu” zisă și „Uzina Electrică”, AA – Poarta 5, „Elisabeta”/„Crișan” etc.
Realizarea de către România a unui sistem de fortificaţii pe Coasta Mării Negre în perioada 1939-1944/1950-1956 trebuie analizată în contextul politico-militar internaţional al epocii. În configuraţia actuală a zonei de coastă a Mării Negre, structurile militare sunt la o distanţă relativ mare de zonele de locuit, dar în acelaşi timp sunt amplasate în zona de litoral, unele pe plajă sau parțial în mare, aspect care le-ar putea facilita integrarea în circuitul turistic.Un număr important de structuri militare sunt astăzi abandonate, aflându-se pe proprietăți private, fără vreo utilitate anume, și de obicei pot fi vizitate. Aceste structuri militare abandonate ar putea fi deschise pentru publicul larg, devenind puncte de atracție în care se pot desfăşura activităţi conexe. Un exemplu în acest sens ar fi valorificarea Bateriei Todt din Franța, din zona Nord-Pas-de-Calais, unde a fost realizat Muzeul Zidului Atlanticului/Musée du Mur de l’Atlantique.
Harta fortificațiilor din Frontul de Aparare al Mării Negre cuprinde 26 de obiective, împărțite în opt secțiuni, după configurație: Baterii de artilerie de coastă românească (BA1); Baterii de artilerie de coastă germană (BA2); Cazemate tip 1 (B1); Cazemate tip 2 (B2); Cazemate tip 3 (B3); Cazemată tip 4 (B4); Lucrări speciale (BS); două poziții de coastă (PC)și două cazemate speciale(BU).Structurile sunt însoțite de o descriere și de locația exactă și pot fi accesate prin coduri QR, ce transformă harta într-un instrument independent pentru identificarea arhitecturii de apărare.
Scopul hărții este de a atrage atenția asupra unicității și valorii acestor structuri militare și, nu în ultimul rând, de a susține eforturile Asociației B.A.C.U. de a le clasa ca monumente protejate. Cele mai multe structuri de pe hartă se află în stare avansată de degradare sau au fost privatizate și transformate inadecvat în funcțiuni de servicii și comerț.
Redactor / Editor: arh. Dumitru Rusu
Traducere și corectură /Translation and proofreading: Domnica Macri
Artist Plastic / Artist: Alla Rusu
Consultanți / Consultants:
arh. Alexandru Bucur, ing. Razvan Bolba
Publicat / Published: 2024
Imagini: departament foto BACU
Imagini Arhiva Personala: Baterie Artilerie de coastă „Țepeș” : arh. Anca Filip
Proiectul a fost posibil cu sprijinul A.F.C.N.
EN:
THE BLACK SEA DEFENSE FRONT
ROMANIA
DEFENSE ARCHITECTURE
1939-1956
Map of the Black Sea Defense Front
The map of the Black Sea Defense Front fortification system is a small part of the B.A.C.U. Association’s in-depth research conducted in 2014-2024 throughout Romania. During these years B.A.C.U. worked to research, identify, monitor, protect and inventory military heritage buildings, with the intention to introduce the most valuable ones on the List of Historical Monuments. The extensive research of the Association’s ”Defense Architecture” Program is available online at www.DefenseArchitecture.com or through the Defense Architecture app, which will direct you to the Google Maps platform. The app is available online (GooglePlay, Apple Store) from any Android or Apple smartphone.
The Romanian Black Sea fortification system (Sulina, Sfântul Gheorghe, Vadu, Corbu, Constanța, Tuzla, 23 August, 2 Mai, Vama Veche, etc.) is valuable in terms of architecture, even if the historical perspective makes it to be perceived less as a precious heritage and more like an inconvenient one. At present it is difficult to assess the necessity and role of Romania’s fortification system built in 1939-1944/1950-1956. What is certain is that military development and preparing the territory for defense were absolutely necessary. The fortifications were built on the Romanian Black Sea coast at the same time as other infrastructure and administrative objectives, in a very short period of time, first against Soviet forces (1939-1944), and after the Second World War (1945-1956), against NATO forces in the Turkish area.The Black Sea Defense Front project was completed during the Second World War, when Soviet forces were making their presence felt. In this respect, the alliance with Germany brought, for instance, the installation of a German coastal battery south of Constanta, in the area of Lazu – the Tirpitz battery (designed by the German Todt Organization) and the „Lance Bruno” mobile battery, mounted on railway cars, in the Mamaia-Sat area; for these, six 280 mm calibre SK L/45 model SK L/45 guns were brought to Constanta in the winter of 1940 from the reserves for the German Nassau-class battleships of the First World War. After 1950, the entire coastal area fortification system was redeveloped in accordance with Soviet directives, by reconstructing the coastal batteries “Lăstunul”, “Ștefan”, “Mircea”/”Midia”, “Ovidiu” also known as “Uzina Electrică”, AA – Gate 5, “Elisabeta”/”Crișan” etc.
Romania’s construction of a system of fortifications on the Black Sea Coast between 1939-1944/1950-1956 must be analyzed in the international political and military context of the time. In the current configuration of the Black Sea coastal area, the military structures are relatively far from inhabited areas, but at the same time they are located on the sea shore, some of them on the beach or partially in the sea, which could facilitate their integration into the tourist circuit.A significant number of military structures are today abandoned, being located on private property and not utilized in any way, and may generally be freely accessed. These abandoned military structures could be made known to the general public and become points of attraction for related activities. The way the Todt Battery in the Nord-Pas-de-Calais region, France, was turned into the Museum of the Atlantic Wall/Musée du Mur de l’Atlantique could be an example in that respect.The map of the Black Sea Defense Front fortifications includes 26 structures, divided into eight sections, according to configuration: Romanian coastal artillery batteries (BA1); German coastal artillery batteries (BA2); Type 1 bunkers (B1); Type 2 bunkers (B2); Type 3 bunkers (B3); Type 4 bunkers (B4); Special fortifications (BS); two coastal positions (PC) and two special bunkers(BU). The structures are accompanied by a description and their exact location; they can be accessed by QR codes, turning the map into a stand-alone tool for the identification of defense architecture.
The purpose of the map is to draw attention to unique character and value of these military monuments and, last but not least, to support the efforts made by B.A.C.U. Association to list them as protected heritage. Most of the structures on the map are in an advanced state of disrepair or have been privatized and inappropriately converted into commercial functions.