O parte din Bateria „Ovidiu”, cu patru tunuri Obuhov de 152,4 mm(6)

RO:

Bateria „Ovidiu”, zisă și „Uzina Electrică”

Bateria „Ovidiu” a fost construită în 1942. A fost cunoscută și sub numele de „Uzina Electrică”, deoarece în perioada interbelică aici era plasată uzina care genera electricitate pentru Constanța. A fost dotată cu patru tunuri Obuhov de 152,4 mm, model 1892, provenite de pe barje înarmate „Bolinder”, folosite de marina rusă pe Dunăre, în Primul Război Mondial, și abandonate la retragerea trupelor rusești în 1917. Bateria a fost amplasată într-o poziție nouă, la cota 22 Cap Singol, întrucât s-a considerat că mai e nevoie de o poziție intermediară între bateria „Tudor” de la Tataia, situată cu 1,5 km mai la sud, și bateria „Mircea” de la Capul Clisargic (Midia). Din punct de vedere constructiv, pozițiile de tunuri erau identice cu cele de la „Elisabeta”.

Între 1953 și 1958, bateria a fost reamenajată, la fel ca „Elisabeta”, prin construirea deasupra elementelor vechi și echiparea cu armament sovietic (tunuri B-13 de 130 mm) și, la fel ca aceasta, a fost dezafectată în 1960. Pozițiile principale de artilerie, legate printre ele cu un tunel (astăzi dărâmat) precum și câteva din buncărele anexă încă se mai văd astăzi printre blocurile construite în anii ’80.

EN:

Part of  Ovidiu” Battery, a.k.a. “The Electric Plant”

The “Ovidiu” Battery, built in 1942, was also known as “The Electric Plant,” due to its proximity to the power plant that supplied electricity to Constanța between the two World Wars. It was equipped with four 152.4 mm Obukhov guns, Model 1892, which were originally mounted on armed “Bolinder” type barges used by the Russian Navy on the Danube during World War I and abandoned when Russian forces withdrew in 1917. The battery was relocated to a new position, at 22 meters altitude, at Cape Singol, as an intermediate position between the “Tudor” battery at Tataia, located 1.5 km further south, and the “Mircea” battery at Cape Clisargic (Midia). Structurally, the gun emplacements were identical to those of the “Elisabeta” battery. Between 1953 and 1958, the battery was reconfigured, just like “Elisabeta,” with new structures added and armed with Soviet guns (130 mm B-13s). It was decommissioned in 1960. The main artillery emplacements, connected by a tunnel (now collapsed), as well as several annex bunkers, can still be seen today among the blocks of flats built in the 1980s.